Durata de viață a unui implant mamar nu este fixă și atâta timp cât nu apar probleme, complicații sau modificări vizibile de formă el nu necesită înlocuire. Longevitatea unei augmentări mamare reușite depinde de:

1) menținerea integrității fizice a implanturilor

2) absența contracturii capsulare și

3) gradul de mulțumire al pacientei cu forma și mărimea sânilor.

Statistic, la un interval de 10–15 ani, unele implanturi ajung să fie înlocuite din motive medicale sau estetice. Indicația pentru înlocuire poate fi absolută – în cazul unei rupturi simptomatice a implantului – sau relativă, atunci când pacienta solicită schimbarea unor implanturi intacte cu unele de dimensiuni mai mari.

Când este necesară schimbarea implanturilor

Ruptura implantului

Ruptura unui implant mamar trebuie suspectată la o pacientă care prezintă modificări ale formei sau consistenței sânului, durere ori apariția unor noduli palpabili la nivelul sânului sau axilei. Implanturile moderne au învelișuri mai groase și mai rezistente și conțin un gel siliconic mai coeziv; în cazul unei rupturi, gelul rămâne, de obicei, în interiorul capsulei formate în jurul implantului (ruptură intracapsulară), fără modificări vizibile ale sânului și fără alte simptome. O astfel de ruptură asimptomatică (silențioasă) poate fi detectată precoce cu ocazia examenului ecografic mamar anual sau printr-un examen RMN.

Cauzele posibile ale unei rupturi includ solicitări sau manipulări excesive, precum exercițiile fizice intense, sporturile de contact, masajul agresiv, contactul fizic intim sau comprimarea sânului în timpul mamografiei.

Un implant mamar rupt nu se vindecă și nu poate fi „lipit” – înlocuirea chirurgicală este singura soluție.

În majoritatea cazurilor, se recomandă înlocuirea ambelor implanturi, chiar dacă doar unul este afectat. Implanturile îmbătrânesc împreună, iar dacă unul s-a rupt, celălalt este adesea uzat și prezintă un risc crescut de a se rupe în viitorul apropiat.

Implanturile noi pot fi diferite față de cele inițiale, ca tip, profil sau volum.

Contractura capsulară

După introducerea unui implant mamar din silicon în buzunarul chirurgical, organismul formează în mod natural o capsulă subțire de țesut cicatricial care izolează implantul. Acest proces face parte din vindecare.

De obicei, în decurs de 3–4 săptămâni, capsula este complet formată, dar rămâne subțire (sub 0,5 mm grosime). Între 6 săptămâni și 3 luni, se produce un proces de maturizare: colagenul de tip III este treptat înlocuit de colagen de tip I, mai dens, iar capsula ajunge la o grosime de 0,5–1 mm. Către sfârșitul acestei perioade, o îngroșare anormală a capsulei (peste 1,4 mm) poate duce la apariția contracturii capsulare.

Este important de menționat că, în clasificarea Baker, nu toate cele patru grade reprezintă contracturi patologice:

Gradul 1 – rezultatul ideal: sânii arată și se simt natural, fără nicio urmă de contractură.

Gradul 2 – rezultat bun: sânii arată normal, fără disconfort, dar la palpare sunt ușor mai fermi.

Gradul 3 – sânul este ferm și vizibil deformat.

Gradul 4 – sânul este ferm, deformat și dureros.

Prin urmare, doar gradele 3 și 4 sunt considerate contracturi capsulare patologice.

Când apare contractura capsulară

Incidența contracturii variază în funcție de tipul implantului, tehnica chirurgicală utilizată și timpul scurs de la intervenție. Riscul este mai mare între 6 și 12 luni postoperator, apoi scade treptat în fiecare an. În practica unui chirurg cu experiență, acest risc este estimat între 1% și 3%.

În funcție de planul anatomic în care a fost plasat implantul (prepectoral sau retropectoral) și de severitatea contracturii, tratamentul poate consta în incizia capsulei (capsulotomie) sau în excizia acesteia (capsulectomie), parțială sau completă.

Deoarece nu există suficiente dovezi care să ateste superioritatea unei tehnici față de alta, se recomandă excizia capsulei doar în cazurile în care aceasta poate fi realizată în siguranță, conform principiului potrivit căruia beneficiile trebuie să depășească riscurile.

Înlocuirea implanturilor cu unele noi reduce riscul de recurență a contracturii capsulare.

Deplasarea sau rotația implantelor

O îngrijorare destul de frecvent exprimată de paciente, legată de utilizarea implantelor anatomice, se referă la riscul postoperator de rotație al acestor dispozitive. Această complicație apare, de obicei, atunci când capsula formată în jurul implantului devine prea largă, permițând mobilizarea sa. O astfel de capsulă, excesiv de compliantă, se poate dezvolta în timp sub influența greutății implantului, ca urmare a particularităților de vindecare ale pacientei sau ca efect al unei pierderi rapide și semnificative în greutate. Poate să afecteze atât implantele anatomice cât și pe cele rotunde, producând diferite asimetrii și malpoziții.

Corectarea chirurgicală a unei asemenea complicații poate necesita schimbarea formei și dimensiunii implanturilor, precum și revizia capsulei.

Experiența mea

În cei peste 20 de ani de când practic această intervenție chirurgicală (augmentarea mamară), cea mai frecventă cauză de înlocuire a implanturilor mamare a fost dorința pacientelor mele de a opta pentru un volum mai mare. În aceste cazuri durata de viață a implanturilor mamare a variat între 4 și 15 ani. Noile implanturi au fost, în medie, cu aproximativ 160 cc mai mari decât cele inițiale, fără a depăși însă volumul de 500 cc

Am fost norocos că până acum nu a fost necesar să îndepărtez niciun implant din cauza unei infecții.

Am tratat asimetrii și malpoziții ale implanturilor mamare la paciente care fuseseră operate anterior de alți chirurgi. Când relieful mamar se modifică prin ascensionare și devine mai ferm, este vorba, de regulă, de o contractură capsulară. În schimb, atunci când sânul coboară brusc și își pierde forma, cauza este cel mai adesea o ruptură a implantului. În multe cazuri, ruptura este asociată cu un eveniment traumatic cunoscut de pacientă, însă există și situații în care aceasta apare fără o cauză evidentă.

În toate aceste cazuri, am îndepărtat porțiunea de capsulă responsabilă de deformare și am înlocuit implanturile cu unele de volum mai mare. Rezultatele au fost stabile în timp, cu restabilirea simetriei și a formei naturale a sânilor.